Ziua Națională Constantin Brâncuși este sărbătorită anual pe 19 februarie. Anul 2026, la 150 de ani de la nașterea sculptorului român, a fost instituit ca „Anul Constantin Brâncuși”, potrivit unei legi promulgate de președintele Nicușor Dan pe 24 iulie 2025.
Această zi este marcată la nivel naţional începând din anul 2016.
Constantin Brâncuşi s-a născut la 19 februarie/2 martie 1876, în satul Hobiţa (comuna Peştişani).
De la meşterii acestui sat, aşezat în partea de nord-vest a judeţului Gorj, pe drumul ce leagă oraşul Târgu Jiu de localitatea Tismana, şi îndeosebi de la tatăl şi de la bunicul său, a învăţat marele sculptor priceperea de a ciopli lemnul care, în mâinile sale, prindea viaţă, potrivitMuzeului Județean Gorj.
După absolvirea școlii primare, urmată atât la Peștișani, cât și la Brediceni, perioadă în care a lucrat și ca ucenic la Târgu Jiu, Slatina și Craiova, Constantin Brâncuși a fost admis la Școala de Arte și Meserii din Craiova, unde a studiat între anii 1894 și 1898.
În 1895 a fost admis la specializare, la secția de sculptură în lemn a instituției, potrivit lucrărilor „Membrii Academiei Române/1866-2003” (Editura Enciclopedică/Editura Academiei Române, 2003) și „Constantin Brâncuși”, semnată de Mircea Deac (Editura Meridiane, 1966), scrie Agerpres.
În 1897, a călătorit la Viena, unde a lucrat în secția de finisare artistică a unei fabrici de mobilă.
După finalizarea studiilor la Școala de Meserii, Brâncuși s-a mutat la București, unde s-a înscris la Școala de Belle-Arte, pe care a absolvit-o în anul 1902.
Viața lui Constantin Brâncuși la Paris
În perioada studenției, artistul a realizat lucrările „Bustul lui Vitelius” (1898) și „Capul lui Laocoon”, pentru care a fost distins cu medalia de bronz.
În 1904, a plecat pe jos spre Paris, făcând popasuri la Budapesta şi Viena. În anul următor, 1905, s-a înscris la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din capitala Franţei, lucrând în atelierul de sculptură al lui Antonin Mercié.
După un an, a expus la Salonul de toamnă trei lucrări: „Copilul”, „Orgoliul”, „Portretul lui M.G. Lupaşcu”.
În 1907, a petrecut o scurtă vreme în atelierul lui Auguste Rodin, notează www.icr.ro. Părăseşte atelierul acestuia după doar trei luni, convins că „la umbra marilor copaci nu creşte nimic” şi închiriază un spaţiu pe strada Montparnasse, unde îşi amenajează atelierul.
La trei ani după sosirea la Paris a sculptat „Rugăciunea”. În 1908, Brâncuşi a realizat „Sărutul”, prima sa operă majoră, precum şi „Cuminţenia pământului”.
În perioada care a urmat a lucrat mult, expunând la Salonul Oficial din Paris şi la Expoziţia „Tinerimii Artistice” din Bucureşti.
Lucrările au fost prezentate în expoziții din întreaga lume
Lucrările sale au fost prezentate apoi în numeroase expoziţii din întreaga lume: Amsterdam, Boston, Chicago, Haga, Londra, New York, Paris etc.
Anul 1915 marchează o premieră în cariera lui Constantin Brâncuşi, primele lucrări în lemn: „Cariatide”, „Fiul risipitor” şi altele.
De asemenea, a finalizat şi „Noul născut”. În lucrările realizate în primele decenii ale secolului XX, se constată o esenţializare a formelor şi o concentrare maximă a expresiei („Începutul lumii”, „Prometeu”, „Domnişoara Pogany”, „Pasărea în spaţiu”, „Măiastra”, „Pasărea măiastră”, „Începutul lumii”, „Cocoşul” etc.).
Constantin Brâncuşi a acordat o importanţă deosebită luminii şi spaţiului, acestea devenind trăsături caracteristice ale lucrărilor sale.
1918: Prima versiune a „Coloanei fără sfârșit”
În 1918, a realizat, în lemn de stejar, prima versiune a „Coloanei fără sfârşit”, definitivată şi inaugurată mai târziu, împreună cu celelalte elemente ale Ansamblului Monumental „Calea Eroilor”, la Târgu Jiu.
Creat între anii 1937 şi 1938, în aer liber, faimosul ansamblu, emblemă a municipiului Târgu Jiu, este format din Coloana Infinitului, Poarta Sărutului, Aleea Scaunelor şi Masa Tăcerii şi a fost ridicat în memoria eroilor căzuţi în Primul Război Mondial, fiind inaugurat la 27 octombrie 1938, scrie https://centrulbrancusi.ro/.
În perioada următoare, Constantin Brâncuşi a refuzat să participe la orice manifestare publică, în semn de protest faţă de ocupaţia nazistă. În România, în epoca socialistă, Brâncuşi a fost contestat, fiind considerat „un reprezentant al burgheziei decadente”, se arată pe site-ulwebcultura.ro.
A avut cetățenie dublă din 1952
Artistul a refuzat să aibă o dublă cetăţenie până spre sfârşitul vieţii, dar, din cauza refuzului constant de a fi reprimit în România, a acceptat, în 1952, să devină şi cetăţean francez, scrie Agerpres.
Cu toate că se bucura deja de recunoaştere artistică la nivel mondial, Brâncuşi a continuat să-şi ducă viaţa ca un simplu ţăran român, până în ultimele clipe din viaţă.
Potrivit site-uluicrestinortodox.ro, în cugetările sale, artistul scria: ”Dumnezeu este pretutindeni şi simţi asta când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, când te simţi umil şi când te dăruieşti.
Eu mă aflu acum foarte aproape de bunul Dumnezeu şi nu îmi mai trebuie decât să întind o mână înspre El, ca să Îl pipăi! Nu mai sunt demult al acestei lumi. Sunt departe de mine însumi, desprins de propriul meu trup… mă aflu printre lucrurile esenţiale.
Îl voi aştepta pe bunul Dumnezeu în Atelierul meu”. Simţindu-şi sfârşitul aproape, l-a chemat la el pe arhiepiscopul Teofil Ionescu, slujitor la biserica ortodoxă din Paris, căruia, după ce s-a spovedit şi a primit Sfânta Împărtăşanie, i-a mărturisit: „Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în ţara mea”.
Decesul și locul înmormântării
Constantin Brâncuşi a murit la 16 martie 1957 , la ora 2 dimineaţa, iar la 19 martie, a fost înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris.
Sculptorul român a dorit să lase moştenire României toate lucrările sale nevândute şi uneltele, dar autorităţile acelor vremuri au refuzat. Abia în 1964, Brâncuşi a fost ”redescoperit” în ţara natală, iar ansamblul monumental de la Târgu Jiu a putut fi restaurat, după ce fusese abandonat şi aproape dărâmat.
Din cele peste 200 de lucrări ale sale, foarte puţine se mai află în ţară (la Târgu-Jiu, Craiova, Buzău şi Bucureşti), majoritatea acestora putând fi admirate în cele mai mari muzee şi colecţii din lume.
La 3 iulie 1990, Constantin Brâncuşi a fost ales membru post-mortem al Academiei Române, iar la aniversarea a 125 de ani de la naşterea sculptorului, anul 2001 a fost declarat, prin hotărâre a Guvernului României, Anul Brâncuşi, sărbătorit şi în cadrul UNESCO.
Considerând că misiunea artei este să creeze bucurie şi că sculpturile sale nu trebuie respectate, ci trebuie iubite, Constantin Brâncuşi mărturisea, potrivit site-ului crestinortodox.ro: „Eu am vrut să înalţ totul dincolo de pământ. Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire. Sculpturile mele sunt chiar şi pentru cei orbi. Ceea ce vă dăruiesc eu este bucurie curată.”
Arta populară românească a fost principala sursă de inspirație
Constantin Brâncuși a lăsat în urmă o operă de referință, având un rol esențial în transformarea sculpturii tradiționale într-o formă de expresie modernă.
Criticul de artă Mircea Deac sublinia, în volumul „Constantin Brâncuși” (Editura Meridiane, 1966), că artistul a asimilat în creația sa „toată istoria sculpturii pe care a dominat-o și a depășit-o”.
Arta populară românească a reprezentat principala sursă de inspirație pentru Brâncuși, care a reușit să îmbine simplitatea acesteia cu rafinamentul avangardei pariziene.
Lucrările sale reflectă viziunea țăranului român asupra lumii, sculptorul renunțând la detaliile secundare prezente până atunci în sculptură, pentru a evidenția esența formelor.
În propriile sale reflecții, prezentate de Teodor Danalache pe site-ul crestinortodox.ro, Brâncuși afirma:
„Arta trebuie să fie realitatea însăși. Arta nu este o evadare din realitate, ci o intrare în realitatea cea mai adevărată, poate în singura realitate autentică.
Ceea ce mulți numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentată de forma exterioară, ci de ideea din spatele ei, de esența lucrurilor”.
Cum a fost aleasă data de 19 februarie ca zi de sărbătoare națională
Un prim demers pentru instituirea Zilei Naționale Constantin Brâncuși i-a aparținut scriitorului Laurian Stănchescu, președinte al Fundației Ideea Contemporană, care, la 2 februarie 2015, a adresat o scrisoare publică președintelui de la acea vreme, Klaus Iohannis, Puterii și Opoziției, solicitând declararea datei de 19 februarie drept „Ziua Națională Constantin Brâncuși”.
El argumenta că ziua de 19 februarie 1876, data nașterii sculptorului, este „înscrisă în Calendarul Culturii Universale”, Brâncuși fiind considerat „Patriarhul și Părintele Sculpturii Moderne” și „Titanul din Hobița”.
Inițiativa legislativă a fost preluată de mai mulți parlamentari, care au arătat, în expunerea de motive, că declararea zilei de 19 februarie drept sărbătoare națională legală lucrătoare reprezintă „o reparație morală” pentru refuzul statului român de a accepta donația operei artistului.
Potrivit acestora, instituirea sărbătorii ar fi un gest de recunoștință față de contribuția lui Brâncuși la cultura universală.
La 16 iunie 2015, proiectul a fost respins de Senat, după ce Comisia pentru cultură a invocat existența Zilei Culturii Naționale, apreciind că o nouă sărbătoare ar putea „duce lucrurile în derizoriu”.
Ulterior însă, la 4 noiembrie 2015, Camera Deputaților, în calitate de for decizional, a adoptat proiectul, iar la 27 noiembrie 2015 legea a fost promulgată de Iohannis.
Conform Legii nr. 305/2015, autoritățile centrale și locale pot organiza sau sprijini manifestări cultural-artistice dedicate acestei zile.
O propunere legislativă privind instituirea în 2026 aAnului Constantin Brâncuși, la 150 de ani de la nașterea marelui sculptor, a fost înregistrată la Senat, ca primă Cameră parlamentară sesizată, în martie 2025. La 14 mai 2025, plenul Senatului a adoptat această propunere legislativă, cu 120 de voturi „pentru” și o abținere, scrie Agerpres.
Inițiatorii demersului legislativ, un grup de parlamentari de la PSD, PNL și AUR, subliniază că acesta reprezintă „un act de omagiere a unei personalități emblematice a culturii românești universale”.
Potrivit proiectului, Parlamentul, Administrația Prezidențială, Guvernul, autoritățile administrației publice locale și instituțiile aflate în subordinea sau coordonarea acestora pot organiza sau sprijini logistic și material manifestări culturale, artistice sau educaționale dedicate celebrării vieții și operei lui Constantin Brâncuși.
Aceste instituții pot aloca fonduri din bugetele proprii în vederea organizării și derulării în bune condiții a manifestărilor, în limita alocărilor bugetare aprobate.
„Având în vedere că în anul 2026 se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși, considerăm oportună declararea acestui an drept „Anul Constantin Brâncuși”.
Această inițiativă va oferi prilejul de a celebra și promova moștenirea culturală lăsată de marele sculptor, prin organizarea de manifestări culturale, expoziții, conferințe și alte evenimente dedicate vieții și operei sale.
Instituirea anului 2026 ca „Anul Constantin Brâncuși” nu este doar un act de recunoaștere a marelui sculptor, ci și o oportunitate de a valorifica moștenirea sa artistică și de a o transforma într-un instrument de dezvoltare culturală, educațională și economică. Este un moment pentru a ne reaminti că, prin artă și cultură, România poate continua să inspire și să influențeze lumea”, se arată în expunerea de motive a propunerii legislative, conform cdep.ro.
La 25 iunie 2025, Camera Deputaților, for decizional, a adoptat proiectul de lege, fiind înregistrate 275 voturi „pentru” și un vot „împotrivă”.
Președintele României, Nicușor Dan, a semnat la 24 iulie 2025 Decretul privind promulgarea Legii pentru instituirea anului 2026 ca Anul Constantin Brâncuși, potrivit comunicatului de presă al Administrației Prezidențiale.
Cele mai cunoscute lucrări