Scena se petrece la Curtea de Apel Craiova, unde Sindicatul Diamantul își propune să declasifice OMAI S/7 și să anuleze niște anexe cu „criterii abuzive de sistare/diminuare”. Însă, adevăratul spectacol îl oferă Ministerul Afacerilor Interne prin „întâmpinarea” sa.Potrivit Sindicatului Diamantul , „perlele gândirii metise, rodul împreunării forțelor DGF+DGJ”, abundă.
Piesa de rezistență, extrasa chiar din documentele instanței (așa cum o arată și fragmentul anexat), este de-a dreptul halucinantă: „faptul că aplicarea unei sancțiuni disciplinare reflectă un grad de îndeplinire a indicatorilor profesionali diferit de cel al polițiștilor din cadrul aceleiași structuri, care nu au fost sancționați disciplinar în aceeași perioadă de referință, chestiune care conduce, în mod logic, la diferențierea valorii muncii prestate de către cele două categorii de personal.”
Ați înțeles? Dacă ai fost sancționat, chiar și pentru o gafa minoră, nu mai ești la fel de valoros, chiar dacă prestezi EXACT aceeași muncă! Regula „la muncă egală, plată egală” devine o glumă proastă, o „aberatie peste aberatie” în viziunea MAI. Adică, dacă ai luat o mustrare pentru că ai uitat să-ți completezi un formular (și poate ai și muncit dublu ulterior să compensezi), ești automat un angajat mai prost decât colegul tău imaculat, chiar dacă amândoi prindeți hoți la fel de bine. Asta nu e justiție, e o farsă juridică și o umilință administrativă!
Sofisme și papagalicisme clasificate: MAI, eternul „tepar valutist” al justiției
Nu este prima dată când MAI își etalează „gândirea grandioasă, dar complet găunoasă” în fața instanțelor. Emil Pascut, de la Sindicatul Diamantul, avertizează că „tot genul ăsta de sofisme-papagalicisme aveau și la declasificarea ROF-urilor și nu au impresionat pe nimeni. Și-au luat-o peste ochi și la Curtea de Apel, și la ICCJ.” Mai mult, în dosarul 3411/2/2025, Curtea de Apel București a obligat MAI să declasifice OMAI S/108/2011 și IGPR să declasifice Dispoziția IGPR S/51/2011.
Cu alte cuvinte, ministerul are un istoric bogat de încercări eșuate de a băga „fumigene” și de a înșela judecătorii cu „un morman de argumente care sunt în fapt erori logice, înșirate avalanșă pe pagini și pagini.” Cu o „atitudine de țepar valutist, de ‘te-am făcut fraiere’”, MAI speră ca judecătorii să se lase duși de nas, fără să înțeleagă că, odată ce actele de salarizare sunt declasificate, se va vedea nu doar cum își bat joc de principiile fundamentale, ci și cum „v-au furat și în alte zone ale salarizării”. E ca și cum infractorul speră că-și va putea ascunde cadavrul, uitând că a lăsat un șir de pete de sânge până la el.
Milioanele de economii, decontate pe spatele eroului (si Nu numai)!
De ce atâta înverșunare și tactici de gherilă juridică? Răspunsul e simplu și, ca de obicei, e vorba de bani. Mulți bani! Sindicatul Diamantul face calculele: „doar la sporul de antenă, pentru că nu vor și tergiversează să elimine un articol ilegal din ordin care blochează plata pe perioada concediului, economisesc peste 3 milioane euro pe an.”
Dar asta nu e tot! Dacă sunt 5.000 de polițiști, pompieri sau jandarmi cu „bayraktarul tăiat sau diminuat” (o metaforă șugubeață pentru beneficii similare), sunt „alte milioane de euro economisite”. Apoi mai e „permanența la domiciliu” neplătită, „majorarea de structură centrală rezervată doar aparatului central și refuzată structurilor centrale de poliție, și neasigurarea serviciilor de curățenie în unitățile teritoriale și multe alte ciupeli.” Totalul? „Zeci de milioane de euro/an!”
Așadar, „muncă egală, plată egală” devine „muncă multă, plată tăiată” atunci când e vorba de grosul forței de muncă, pentru ca bugetul să poată fi „optimizat” în alte direcții.
Fidelitatea hienelor și oasele de roș: Prețul tăcerii în MAI
În acest tablou sumbru, apare și un element de trădare internă. Emil Pascut subliniază cinismul situației: „în condițiile astea, merită să cumperi fidelitatea unor hiene cu niște oase (grade de chestor și salarii de excelență), când ăștia îți asigură economii de zeci de milioane de euro/an.” E un sistem pervers: se taie de la baza și de la mijloc, de la cei care muncesc efectiv, pentru a menține un aparat de vârf loial, care, la rândul lui, facilitează aceste „economii”.
Aceste „oase de ros” pentru „hiene” – grade de chestor și salarii grase – sunt prețul tăcerii și al complicității într-un sistem care se autofințează prin furtișaguri mărunte (și nu prea) de la cei pe care ar trebui să-i apere.
Epilog: Răbdarea ceasornicarului versus cinismul administrativ
Sindicatul Diamantul știe că „victoriile trecute nu garantează victorii în viitor”. E nevoie de „răbdarea și atenția unui ceasornicar” pentru a „demantela cu atenție, pas cu pas, tot mormanul ăsta de aberații.” Într-adevăr, în fața unui MAI „îndârjit, veninos și gata de orice argument posibil și imposibil, inclusiv să își taie venele în sala de judecată”, lupta este departe de a se fi încheiat.
Dar miza e mare: nu doar justiția salarială pentru polițiști, pompieri și jandarmi, ci și transparentizarea unui sistem opac, care, sub pretextul „secretelor de serviciu” și al „erorilor logice”, fură zeci de milioane de euro anual. Până când aceste „secrete” nu vor fi scoase la lumină, „muncă egală” va rămâne un slogan gol, iar „plata egală” o poveste tristă, iar MAI va continua să joace rolul de „țepar valutist” cu succes garantat. (Cristina T.).