La 36 de ani, Carmen nu doar că acceptă provocările, ci le trăiește cu o pasiune care îți taie respirația: salturi cu parașuta, scufundări în adâncuri, parapantism și aventuri care fac inima să tresară. Din experiențele ei s-a născut o carte impresionantă, „Și dacă-i adevărat că nu există nu se poate? Între trup și suflet: jurnal”, lansată la Bookfest 2025, care promite să atingă inimile și să inspire generații întregi.
Carmen nu vrea să fie un „exemplu” în sensul clasic. Nu caută titluri sau laude. Vrea doar să ne arate cum se poate trăi viața „cu sufletul”, dincolo de stereotipuri, descoperind ceea ce ne face cu adevărat umani.
Astăzi, într-un interviu exclusiv, Carmen împărtășește poveștile și gândurile sale — un adevărat testament de curaj și inspirație, menit să ne aducă aminte că limitele există doar în mintea noastră.
1. Povestea vieții tale începe cu un verdict greu. Ți-a fost pus un diagnostic care ar fi putut închide drumuri, însă tu ai ales să le deschizi. Care a fost clipa în care ai decis că nu vei mai merge sub un nume dat de alții, ci sub steagul visurilor tale?
Știi tu, eu cred că în România, de cele mai multe ori ne preocupă mai mult ce zice lumea, cum ne cataloghează cei din jur, iar atunci când facem asta, apar, inevitabil, întrebări la care ar trebui să ne răspundem fără teamă. Mulți ani la rând am auzit spunându-se despre mine cuvinte ca: “sărăcuța de ea”, “femeie fără trup”, “biata fată”, dar simțeam că nu mă reprezintă sub nicio formă. Oare chiar așa sunt eu? Au fost multe clipe în care am realizat că eu nu sunt astfel, dar ce mi-a schimbat radical viața a fost iubirea. Ajungând să iubesc necondiționat, am înțeles cât de bogată și puternică pot să fiu.
2. Se spune că rădăcinile unui copac îi dau tărie în furtună.Care este amintirea din copilărie care încă te susține în momentele dificile și îți dă curaj să mergi mai departe?
Cu drag îmi amintesc o întâmplare destul de tragică din copilărie, pentru că atunci am înțeles cât de important este să nu-ți fie teamă să cazi, pentru că momentul ridicării poate oferi o putere imensă. Într-una dintre zilele în care vecinii de cartier se jucau alergând, unul dintre ei m-a integrat în atmosferă. La o curbă însă, asfaltul nu a fost de partea noastră, iar scaunul meu rulant s-a răsturnat pe o parte, eu dând astfel cu capul de trotuar. Mi-a curs sânge, am plâns, o perioadă n-am mai venit cu vecinul, dar apoi am realizat cât de norocoasă sunt că am avut o așa experiență, pentru că am devenit mai curajoasă.
3. Ai ales să transformi experiențe personale în literatură, asumând vulnerabilitatea. Astfel a apărut cartea „Și dacă-i adevărat că nu există nu se poate?”; carte care a cunoscut un real succes și a inspirat o mulțime de oameni.A fost scrisul pentru tine o formă de vindecare, de revoltă sau de eliberare?
Sincer, câte puțin din fiecare. Odată cu scrierea acestui jurnal am început să fiu mai asumată, mai încrezătoare în propria persoană, dar mai ales în sentimentele mele. Parcă, analizând și scriind despre viața mea, sunt de o sută de ori mai recunoscătoare pentru cum sunt acum și pentru cei pe care-i am aproape și mă susțin.
3. Oamenii vin și pleacă, dar unii lasă urme adânci în suflet.Există o întâlnire sau o persoană care ți-a schimbat perspectiva asupra vieții? Cum s-a întâmplat acest lucru?
Fiecare persoană pe care am întâlnit-o a contribuit cumva la formarea personalității mele, pentru că așa am înțeles cum îmi doresc să fiu eu. Cunoscând o mulțime de oameni, din diferite domenii, am învățat cât de bine e să faci ce-ți place și să-ți urmezi instinctul. Însă a fost și este cineva, cu care ori de câte ori mă întâlnesc, mă face să fiu mai recunoscătoare, mai bună, mai puternică, mai sinceră și să iubesc cu zi ce trece tot mai mult, necondiționat.
4. Ai zburat dincolo de frică și limite, ai plonjat în adâncuri și ai plutit pe vânt. Sunt doar câteva dintre experiențele trăite de tine, la care, mulți oameni fără dizabilități nici măcar nu îndrăznesc să viseze.Care a fost sentimentul predominant în acele clipe? Ți-ai dori ca pe viitor să retrăiești aceste experiențe?
E ca o combinație între frica și plăcere. Relaxarea pe care o simt după un moment de adrenalină nu poate fi obținută cu niciun medicament prescris de medic. Categoric, oricând voi avea ocazia, voi repeta experiențele trăite, dar voi avea grijă să adaug și altele pe listă.
5. Pentru unii, fericirea e legată de realizări profesionale, pentru alții de relații, experiențe sau momente simple din viața de zi cu zi.Ce înseamnă cu adevărat fericirea pentru Carmen Vasilescu?
Dacă ajungi să iubești pe cineva cu tot sufletul și nu ai niciun gram de interes sau vreo urmă de regret, ai atins fericirea supremă. Consider că așa poți fi capabilă să te bucuri și mai intens de viață. Deci, pentru Carmen Vasilescu, fericirea adevărată înseamnă să asculți, să vezi și/sau să simți cu sufletul.
6. Ne-ar plăcea să înțelegem mai bine cum îți conturezi pașii următori și ce obiective ai în perspectiva imediată.Poți să ne împărtășești, așadar, care sunt planurile tale în viitorul apropiat?
Pentru că mi-aș dori ca jurnalul meu să ajungă la cei care sunt dispuși să citească nu doar cu ochii, ci și cu sufletul o carte, pe data de 14 martie, ora 13, voi fi prezentă la Târgul de Carte Gaudeamus și vă aștept cu mare drag. Apoi, pe 20 martie voi fi invitată la Gala Woman in Power inspired by Anamaria Prodan, unde voi vorbi despre ce înseamnă pentru mine o femeie puternică și despre cât de important e să ai pe cineva care să te susțină mereu.