Data viitoare când va întrebați de ce a ajuns România la marginea prăpastiei, aruncați un ochi și către temele aruncate în spațiul public. Vă dau un exemplu de “jurnalism” de azi.
Domnul Mircea Marian, pe care altminteri îl citesc adesea cu plăcere, titrează pe prima pagină a site-ului său (defapt): “Amica lui Sebastian Burduja, Corina Tarniță, profesoară la Princeton, apare în e-mail-urile lui Epstein.”
Cine e Corina Tarniță? Triplă absolventă de Harvard (licență, masterat, doctorat, toate în matematică). Profesor titular la Princeton, una dintre cele mai bune universități ale lumii. Triplă laureată cu premiul I la olimpiada de matematică. Și câștigătoare a marelui premiu pentru cel mai bun student român din străinătate, din partea Ligii studenților români din străinătate (LSRS) în 2010. Acum 16 ani.
Este prima și singura dată când am cunoscut-o pe Corina Tarniță. Eram președintele LSRS și mă mândream ca putem să prezentăm românilor compatrioți de excepție din străinătate. Corina a venit atunci la București și a spus, pe scena Galei, una dintre cele mai frumoase declarații despre România, care a venit de la primul ei mentor de la Harvard: “Din ceea ce cunosc și din experiența mea, a fi român este sinonim cu a fi inteligent”.
Tot domnul Mircea Marian ne spune în articolul ținut toată ziua ca primă “știre”: “Totuși, aceste documente nu indică vreun comportament nepotrivit al lui Tarniță, iar relația ei cu Epstein este strict legată de legăturile acestuia cu Nowak (directorul programului pentru dinamica evoluționistă de la Harvard)”.
Totuși, autorul conchide: “Corina Tarniță a ținut un discurs, în 2010, la Gala Ligii Studenților Români din Străinătate. Burduja apare lângă ea, o îndrumă pe podium, iar Tarniță se uită de mai mult ori spre el, căutându-i aprobarea.”
Deci vina Corinei Tarniță este că apare în dosarul Epstein, deși cu nimic “nepotrivit”. Iar vina mea este că acum 16 ani i-am dat un premiu pentru rezultatele academice de excepție.
Domnul Mircea Marian este un jurnalist respectat. L-am respectat și când m-a lăudat, și când m-a criticat pe bună dreptate. Cu atât mai mare dezamăgirea, pentru că eu unul aveam alte așteptări.
De fapt, este de neînțeles cum și când a devenit acceptabil să amesteci întâmplări și nume pentru a scoate o “știre” sau un like în plus. Ne mai mirăm că extremismul toxic reușește să îi păcălească pe români cu textul “toți o apă și-un pământ”? Că oameni integri, competenți și cu bune intenții nu mai vor să se implice în mizerabila politică românească?
În zece ani de când am intrat în politică, s-au spus și scris despre mine fel de fel de mizerii și minciuni. Unele au fost și sunt imposibil de reprodus, dar le găsiți încă pe net. Când au depășit orice limită, am mers în instanță și am câștigat.
Dar rămâne gustul amar. Când te lupți, când deranjezi interese, când ești corect, ești altfel. Și pui în pericol un sistem putred și mizerabil, care se simte amenințat.
Ce nu au înțeles unii încă și probabil nu vor înțelege vreodată este că oamenii politici (spre deosebire de politicieni), atâți cât sunt, știu că serviciul public nu este despre ei, ci despre cei pe care îi slujesc — cetățenii României.
Context: Este suficient să dați un search pe google Corina Tarniță și veți înțelege despre ce e vorba.