Amza Pellea, unul dintre cei mai remarcabili actori români, un reprezentant al Promoţiei de aur a teatrului românesc, s-a născut la 7 aprilie 1931, la Băilești, județul Dolj, într-o familie cu cinci copii. Pe tatăl său îl chema tot Amza Pellea și a fost directorul cooperativei ”Munca Noastră” din Băilești în anul 1933.
Pentru majoritatea românilor, Amza Pellea a fost similar cu personajul „nea Mărin“, olteanul mucalit de la Băileşti care te cucerea de la primul zâmbet, de la primele sale vorbe: „Mă, fraţilor…“.
Amza Pellea a urmat cursurile Colegiului Naţional “Carol I” din Craiova și Școala tehnică de electrotehnică din Craiova, iar apoi, până în 1951, a lucrat la Uzina Electrică din Timișoara. De la uzină a mers la o preselecție și a dat examen la IATC, „Concuram la clasa de regie, dar comisia m-a repartizat la „actorie”, după cum spunea chiar marele actor. După absolvire a jucat pe la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, fiind și profesor la IATC.
Cariera lui Amza Pellea a cuprins roluri care i-au pus în valoare talentul, atât în dramă, cât și în comedie, cu roluri precum cele din „Setea”, „Tudor”, „Neamul Șoimăreștilor” și „Haiducii”, memorabil fiind rolul regelui Decebal din „Dacii” și din „Columna” (anii 1967 și 1968).
Dar rolul care s-a imprimat în memoria publică este cel jucat în 1971, în pelicula „Mihai Viteazul”, unde a i-a dat chip și glas marelui voievod.
A interpretat o serie lungă de roluri în filme şi în piese de teatru, primind distincţii şi premii atât la festivaluri naționale, cât și internaţionale.
Când Amza avea 27 de ani, a cunoscut-o pe Domnica Policrat, cea care i-a devenit soție şi cu care a avut un copil – actriţa Oana Pellea. Despre fiica sa, Oana, Amza Pellea spunea că el are „o fată care face cât doisprezece băieţi“.
Cauza morţii pare să fi fost evoluţia rapidă a unui cancer pulmonar cu care actorul se lupta la vremea respectivă. Cu toate acestea, cauza morţii lui a creat multă controversă în epocă, una dintre teorii fiind aceea ca decesul lui ar fi fost premeditat de Securitate, iar evoluţia cancerului s-ar fi datorat unor iradieri.
Considerat unul dintre cei mai mari actori români, Amza Pellea a jucat în peste 50 de filme şi zeci de piese de teatru și a interpretat roluri impresionante, de la Decebal la Mihai Viteazul, însă personajul care l-a consacrat a fost „Nea Mărin“, pe care el însuși l-a creat.
Cariera sa artistică a acoperit numeroase roluri.
Pe scena craioveană a realizat în perioada stagiaturii de trei ani (1957-1959), nu mai puţin de 14 roluri, între care Jack Worthing (Ce înseamnă să fii onest, de Oscar Wilde), Vedernikov (Ani de pribegie, de Aleksei Arbuzov), Vladică Ilarion (Tudor din Vladimiri, de Mihnea Gheorghiu), Comandantul vasului (Tragedia optimistă a lui Vsevolod Visnevski), Bepe (Galcevile din Chioggia, de Carlo Goldoni), Horatio (Hamlet de Shakespeare), Colonelul Dobre (Ecaterina Teodoroiu de Nicolae Tautu), Otto Katz (Soldatul Svejk de Jarolav Hasek), Esteban (Fântâna turmelor de Lope de Vega).
Pe scena Teatrului de Comedie a creat alte personaje, printre care Brettschneider (Svejk în al doilea război mondial de Brecht – 1962), Pietro (Umbra de E. Svart – 1963), Manole (Somnoroasa aventură, de Teodor Mazilu – 1964), Subcomisarul (Capul de răţoi de G. Ciprian – 1966), Platonov (Un Hamlet de provincie de Cehov – 1967), Voievodul Basarab (Croitorii cei mari din Valahia de Al. T. Popescu – 1969), Noah (Arca bunei speranţe de I.D. Sarbu – 1970), Hrisanide (Interesul general, de Aurel Baranga – 1972), Hickok (Buffalo Bill şi indienii, de A. Kopit – 1973), ”inginerul” din Nic Nic.
Roluri la Teatrul Naţional din Bucureşti
Pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti dă viaţă lui Petre Dinoiu (Comoara din deal, de Corneliu Marcu – 1977) şi lui Vlad Ţepeş (A treia ţeapă, de Marin Sorescu – 1979). Ultimul rol creat la teatru îl readuce pe scena Teatrului de Comedie, realizând – în regia lui Gheorghe Harag – personajul bătrânului moşier Muromski în Procesul de Suhovo-Kobilin – 1983.
Amza Pellea a interpretat atât personaje istorice (Vladica Hariton din Tudor din Vladimiri, de Mihnea Gheorghiu, Voievodul Basarab din Croitorii cei mari din Valahia, de Al. Popescu, rolurile din Tudor, Răscoala, Haiducii, Dacii, Columna, Mihai Viteazul), cât şi personaje contemporane (Ailincii din Secunda 58, de Dorel Dorian, Manole din Somnoroasa aventură de T .Mazilu), dar şi personaje din repertoriul clasic universal (Esteban din Fântâna turmelor, de Calderon, Horaţiu din Hamlet, Platonov din Un Hamlet de provincie, de Cehov).
Odată cu plecarea lui Amza Pellea, teatrul românesc a pierdut un colos al scenei, iar cinematografia a rămas fără unul dintre cei mai carismatici actori ai săi, dar moștenirea sa, bogată și diversă, continuă să inspire generații întregi de artiști. Amza Pellea va rămâne mereu un simbol al pasiunii, al talentului și al dedicării pentru arta interpretativă, iar Nea Mărin, personajul său iconic, va continua să aducă zâmbete și emoție în inimile tuturor celor care au avut privilegiul să-l vadă pe marele actor în acțiune.
Amza Pellea rămâne o figură luminoasă în panteonul teatrului românesc, o amintire vie a talentului inegalabil și a dedicării față de artă. Amza Pellea va rămâne întotdeauna un simbol al măiestriei actoricești și al pasiunii pentru teatru, iar amintirea sa va străluci mereu ca o stea pe cerul artei dramatice românești.