În timp ce foarte mulți copii s-au bucurat de 1 iunie, de Ziua Copilului, de dulciuri, cadouri și ieșiri în parcuri sau la diverse locuri de joacă, nouă frați din Dolj trăiesc de pe o zi pe alta într-o colibă aflată în mijlocul unei păduri.
02 iun. 2023, 10:32
Povestea cutremurătoare a celor nouă copii care trăiesc într-o colibă aflată în mijlocul unei păduri din Dolj. Micuții au între 14 și 3 ani și sunt crescuți cu greu de către tatăl lor care încearcă să le pună o pâine pe masă.
Citește și
Povestea cutremurătoare a celor nouă copii care trăiesc într-o colibă aflată în mijlocul unei păduri din Dolj
Povestea cutremurătoare a celor nouă frați care locuiesc într-o colibă șubredă dintr-o pădure din Dolj a devenit cunoscută datorită unui bărbat care întâmplător a găsit pe unul dintre copii la cerșit într-o benzinărie.
Bărbatul a fost extrem de impresionat atunci când a văzut-o pe una dintre fetițe că cerșea dulciuri pentru ea și frățiorii ei de la angajata benzinăriei, care a alungat-o pentru a nu deranja clienții.
Acesta nu a rămas indiferent și după ce și-a rezolvat toate treburile pe care le avea în oraș s-a întors la benzinărie și a cerut informații despre copila care i-a cerut dulciuri. Mai mult, bărbatul a umplut o sacoșă cu dulciuri și a mers la casa celor nouă
care l-au întâmplinat cu mare bucurie.
”Deși pare o priveliște atât de minunată, povestea lor pare la un pol opus. Casa adăpostește 9 suflete cu vârste cuprinse între 3 luni și 14 ani. Așa a fost dat să fie, mai mult ai nimănui! Cu un tată care trudește mult, una dintre fetițe este împinsă de plăcerea unui gust să lăcrimeze la trecerea fiecărui om printr-un peco din apropierea lor. Asta a fost și în cazul meu! Parcasem să alimentez. Într-un colț, doi ochi mari și calzi, priveau lung. Eram nedumerit, de ce avea să mă fixeze un copil.
– Domnu’ , aveți un bobo?
Așa îl reținuse, poate de la frații mai mici. Nici ea nu avea o explicație de oferit.
– Ce anume?
– Ceva pentru frații mei, domnu!
Atunci pricepusem ideea. La câțiva metri, ușa se deschidea brusc și o voce dură striga: “iar ai venit? Lasă clienții în pace că nu știu ce-ți fac!”
– Dar ce a făcut? Este totuși un copil!
– Avem reclamații, cere dulciuri.
Am fost izbit de răutate, nu pot spune că altceva a trântit gândurile mele duse poate prea departe. Și rămăsesem blocat în aceleași gânduri. Poate că nu realizează ce face sau chiar avea nevoie.
Discuția cu doamna avea să continue…
– Măcar de ar cere pentru ea! Mama ei toarnă copii și asta mică vine să ceară pentru ei.
Ce-i drept, m-a agitat și mai tare.
Apoi mi-am îndreptat privirea spre micuță. Tremura și își mai arunca privirea doar printre laturile gardului care despărțeau stația de locul unde ea își punea gândurile cap la cap.
– Vino! Hai că îți iau ceva..
– Nu vin domnu’ … iar mă aleargă femeia aceea!
Probabil o făcuse în repetate rânduri.
Cât aveam să discut cu angajatul acelui peco, fata a dispărut în ceața neașternută, printre ierburi și ce o mai fi fost pe acolo. Am rămas ușor deranjat de situație și mi-am văzut de drum, știind că la întoarcere voi trece prin același loc. În urmă cu 40 minute, am virat stânga, m-am parcat și direct la tejghea m-am oprit. Doream doar să o privesc în ochi pe doamna care nu înțelegea o dorință atât de mică.
– Vă ajutăm cu ceva?
– Știți cum pot ajunge la acea fetiță care cere ceva dulce acolo la gard?
… “domnu’ … sunt niște copii…”
Apoi m-a îndrumat. “Mergeți prin spate, treceți un pod, acolo unde este fumul acela îi găsiți!”
Da, acolo erau! Priveau lung și ușor timizi… se apropiau. Fata m-a observat prima: “domnu, să nu vină femeia după matale că mă ceartă!”
Eu cu brațele pline, însoțit de tatăl meu care căra și el cât putea. 6 baxuri pline cu tot ce au visat! Știam că nu aveam să mai trec prea curând și făcusem plinul, dacă se permite termenul.
Vă pot spune atât: respect enorm și s-au bucurat cât nu ar fi făcut-o întreg personalul acelui peco la un loc. Desfăcea câte o cutie și apoi împărțea. Ea și-a păstrat un biscuit. “Mie mi-e de ajuns domnule! Ei să aibă!”, a scris bărbatul pe pagina de Facebook ”Povestea mea”.